În vremuri de demult, când pământul era populat de dragoni, la baza unui munte, înconjurat de un peisaj superb, plin de verdeață, trăia un dragonaș pe nume Dino. Dino era un dragon drăgălaș și plin de entuziasm, iar singurele lui îndatoriri erau să meargă la școală, să își asculte părinții și să se joace cu prietenii lui. Dar, ca și viața oricărui copil, viața lui Dino era plină de provocări, așa că în continuare o să povestesc câteva din peripețiile lui.
Într-o zi călduroasă, Dino stătea afară, lângă peștera unde locuia și încerca să se joace, dar nu putea, deoarece se simțea foare furios, pentru că, prietenii lui îi furaseră mingea. Dintr-o dată și-a simțit pieptul încălzindu-se și făra să își dea seama începuse să sufle cu foc. După ce s-a liniștit un pic, s-a uitat în jur și a vazut că iarba și arbuștii au fost arse și transformate în zgură, iar copacii arătau ca niște schelete negre. ”Oh nu” s-a gândit Dino supărat amintindu-și frumoasele frunze verzi, ”Iar am facut-o”. Toți dragonii, când se înfurie și nu se pot controla, scuipă cu foc și distrug tot ce este în jurul lor, dar majoritatea învață cum își păstreze calmul astfel încât să nu rănească pe nimeni. Dino știa că ceilalți dragoni de vârsta lui, nu doreau să se joace cu el pentru că devenea foarte urâcios când se înfuria. Ce o să facă oare? se gândea Dino supărat. El își dorea foarte mult să fie un bun prieten și să aibă mulți prieteni, dar cumva reușea să își tot piardă calmul și să îi înlăture pe ceilalți. Chiar înainte de a începe să plângă, a venit mama lui (Flora) și l-a luat în brațe. Dino credea că mama o să îl certe pentru ce a făcut, dar în schimb ea i-a spus ”Dino, știu că îți este greu să îți controlezi furia, dar o să te ajut. Mulți dragoni tineri trebuie să învețe cum să se controleze.” Dino știa că dacă o să-și controleze furia, toți dragonii tineri o să se joace cu el și o să aibă mulți prieteni, așa că s-a hotărât să învețe cum să își controleze furia.
În umătoarea zi Dino se gândea ”Oare ce m-ar ajuta să îmi controlez furia?” Își dorea să se comporte ca toți dragonii tineri și se întreba ce ar pute face. Își amintise că un om bătrân îi spusese să numere până la 10 când simte că se înfurie, dar Dino nu știa daca această metodă ar funcționa și la el, așa că s-a hotărât să își găsească calea proprie spre control. Dino și-a găsit un loc ascuns, unde stătea după școală, ca sa nu audă lucrurile răutăcioase pe care le spuneau colegii lui. În locul acela retras, Dino se simțea calm, dar se tot întreba ce o să se întâmple cănd se va înfuria din nou și își fâcea griji că va răni pe cineva.
În dimineața următoare, Dino a mers la școală. Câțiva din colegii lui au început să împrăștie zvonuri rautăcioase despre el și auzindu-le Dino a simțit că începe să se înfurie, dar în loc să scuipe flăcări, Dino i-a spus profesorului ce se întămpla. Astfel profesorul l-a pedepsit pe dragonul care vorbea urât. Dino s-a bucurat foarte tare că de data asta nu a fost el pedepsit sau izolat de ceilalți. Menținerea calmului a funcționat, dar o să fie capabil Dino să își controleze furia și flăcările și în zilele următoare? Dino nu era sigur, așa că i-a povestit mamei cele întâmplate. Flora i-a spus ”Dino, tu ești bine așa cum ești. Este bine uneori să fii supărat sau furios, dar cel mai important lucru, este cum controlăm aceste emoții. Nu uita că sunt aici pentru a te ajuta”.
O perioadă, Dino a reușit să își controleze furia și și-a făcut câțiva prieteni. Dar, într-o zi când se juca cu prietenii lui, câțiva dragoni tineri s-au adunat lângă el și au început să îl bajocorească strigându-l ”țeapă verde, țeapă verde”. Dino reușise foarte bine să se controleze, dar îl deranja foarte tare când cineva îi spunea ”țeapă verde”, nu știa de ce îl deranja, dar se înfuria foarte tare. La auzul acestor vorbe, Dino a simțit că pieptul i se încălzește, se înfurie din ce în ce mai tare și știa că urma să scuipe flăcari, dar cumva a reușit să se controleze și a plecat de acolo. Ajuns acasă i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat, iar aceasta l-a felicitat că a reușit să nu își verse furia asupra acelor dragoni. După o vreme, s-a reîntors la locul de joacă, iar dragonii răutăcioși au început să strige iar ”țeapă verde, țeapă verde”. De data asta, Dino nu a reușit să își mai controleze furia și fără să își dea seama a început să arunce cu flăcări și să urmărească un dragon, distrugând totul în calea lui. Ceilalți dragoni se uitau la el, îl bajocoreau și râdeau pe seama lui. Chiar când, Dino simțea că o să explodeze de furie, a veniti mama lui, l-a luat în brațe și a zburat cu el spre peșteră. ”Nu este corect” striga Dino supărat, ”Mi-am pierdut calmul și controlul. Nu este corect”. Mama îi spuse ”Știu dragul meu. Te-ai descurcat foarte bine până acuma. Ți-ai pierdut controlul acum, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunți. Înseamnă doar că trebuie să mai exersezi și îți vei putea controla furia și flăcările”. Dino se simțea în siguranță în brațele mamei, furia începuse să scadă și după câteva minute își recăpătase calmul. Dino a continuat în fiecare zi să învețe cum să își mențină calmul.
Într-o zi, Bruno un alt dragon, a început să îl bajocorească pe Dino, până acesta și-a pierdut iar controlul și a ars toate plantele de pe o parte a muntelui. Dino regreta foarte mult ce făcuse, era trist și necăjit și astfel s-a hotărât să mearga sus pe munte la bătrânul dragon înțelept. A mers cale lungă pe munte, drumul era plin de stânci, el era obosit și lipsit de puteri, a încercat și să zboare, dar era prea mic pentru a putea zbura. Se tot gândea să se întoarcă din drum, să renunțe, dar văzând bucata de munte arsă, se încuraja spunându-și ”Nu am să renunț. Vreau să pot să îmi controlez furia”. Cu ultimele forțe a reușit să ajungă în vârful muntelui unde locuia dragonul înțelept și i-a povestit acestuia toate întâmplările și suferințele lui. Bătrânul dragon i-a spus ”Dino, nu o să poți niciodată să controlezi ce fac alții. Tot ce poți să faci este să te controlezi pe tine însuți. Trebuie să îl ignori pe Bruno când spune lucruri urâte despre tine. Este greu, foarte greu, mai ales când simți că pieptul ți se înfierbântă, dar, doar atât poți să faci, să te controlezi. Astfel Bruno se va enerva când o să îl ignori și el va fi cel care va da de necaz”.
Dino a plecat spre casă și bineînțeles că Bruno a început să îl necăjească iar, dar Dino pur și simplu l-a ignorat. Bruno s-a înfuriat, și-a pierdut controlul și a ars totul în jur. Ceilalți dragoni râdeau acum de Bruno, dar Dino le-a spus ”Nu râdeți de el, nu este frumos. Mi s-a întâmplat și mie și te simți groaznic când alții râd de tine”. Dino începuse să își controleze din ce în ce mai bine furia, avea încredere în forțele lui, își făcuse o mulțime de prieteni, ceilalți dragoni îl respectau, iar familia sa era mândră de el.
Lewis Funnel, Tracey Funnel, Dana Gutsell, Trisha Waters (2015). Dino the Dragon and His Flaming Firebox. Moulsecoomb Primary School and Therapeutic Story Writing.
Retrieved from http://www.therapeuticstorywriting.com/downloads/dino/dino-the-dragon-web.pdf