Din când în când, în viața noastră agitată de adulți, ne amintim de cozonacii făcuți de bunica și de poveștile spuse la gura sobei de către bunicul. Zâmbim cu nostalgie la vremuri de mult trecute și ne imaginăm pe noi fiind la randul nostru bunici fericiți înconjurați de nepoței. Dar, în viața noastră de zi cu zi, uităm uneori să le acordam atenție vârstnicilor. Cu toate că au îmbatrânit, că nu mai pot face aceleași activități ca în tinerețe sau poate suferă de anumite boli, putem să îi ajutăm să îmbătrânească frumos. Îmbătrânirea nu este doar un proces biologic inevitabil, ea este influențată și de alți factori. Studiile efectuate au identificat componentele principale ale îmbătrânirii frumoase și anume:
– evitarea bolilor și dizabilităților;
– păstrarea funcționării fizice și psihice la un nivel superior;
– implicarea susținută și activă în activități sociale și productive.
Persoanele care îmbatrânesc frumos au nevoie de sprijin social, emoțional și material, acestea contribuind la sănătatea psihică, atâta timp cât rămân activi și productivi. Un alt factor important este starea de bine și mulțumirea față de viață.
Totuși bătrânețea aduce și anumite obstacole și modificări fizice, psihice și sociale. Printre acestea amintim:
– probleme auditive, vizuale, corporale, psihomotorii, gustative, termice;
– scade atenția, memoria, limbajul, funcțiile executive;
– ieșirea la pensie, relațiile personale, decesul soțului/soției.
O problemă importantă o reprezintă frica de moarte. Pentru ca persoanele vârstnice să își accepte propria moarte, trebuie să accepte viața așa cum au trăit-o și să încerce să fie mulțumite de realizările lor.
Pentru a putea depăși obstacolele care vin odată cu bătrânețea, persoanele vârstnice au în primul rând nevoie de sprijinul apropiaților și dacă este cazul și de ajutor specializat.
După îndelungi cercetări, s-a ajuns la concluzia că îmbătrânirea frumoasă presupune optimizare selectivă prin compensare. Acest model susține că persoanele își adaptează oportunitățile și limitările cu care se confruntă de-a lungul vieții, adică selectează anumite activități spre care își canalizează și optimizează resursele pentru a-și atinge scopurile și își compensează deficitul de resursele prin diferite metode, ca de exemplu folosirea aparatelor auditive pentru îmbunătățirea auzului.
În continuare vă voi prezenta câteva dintre teoriile care stau la baza îmbătrânirii frumoase și de asemenea la îmbunătățirea stării de bine și satisfacția propriei vieți.
- Teoria activității susține că persoanele în vârstă trebuie să fie active și să fie implicate în relații sociale. Mai concret, este benefic ca vârstnicii să se implice în diverse activității, iar activitatea este corelată cu mulțumirea față de viață. Multe dintre activități și roluri, se pierd o dată cu îmbtrânirea, ca de exemplu, locul de muncă datorită pensionării, legăturile sociale, dispariția unor persoane dragi, văduvia, distanța față de copii. Dar, multe dintre activitățile pierdute pot fi înlocuite cu alte activități, cum ar fi întâlniri la centrele pentru pensionari, participarea la slujbe religioase, socializarea cu vecinii, organizarea unor întâlniri saptamânale cu prietenii, plimbări prin parc și altele.
- Teoria continuității postulează că vârstnicii sunt mai fericiți dacă se ocupă de activități similare celor care le-au facut plăcere în trecut. Conform acestei teorii este indicat ca vârstnicii să continue să facă aceleași activități sau măcar o parte dintre ele. Cu toate că majoritatea vârstnicilor sunt pensionari și nu mai lucrează, ei pot oferi consultanță în domeniul în care au lucrat în trecut. Studiile arată că persoanele care au fost foarte active și continuă să fie active și la bătrănețe, sunt mult mai fericite. De asemenea, un rol important îl au hobby-urile (pasiunile), ca de exemplu literatura, muzica, gradinăritul, croșetatul, desenul, pictura, gătitul, etc.
- Rolul productivității. Cercetările susțin că un factor important care influențează starea de bine, este nevoia vârstnicilor de a se simți utili și productivi. Există nenumărate prejudecăți despre bătrânețe și neputință, dar cu toate că suferă o scădere a abilităților fizice și psihice, vârstnicii se pot implica într-o sumedenie de activității productive. De exemplu, dacă au nepoți, pot petrece timp cu aceștia, scutind astfel părinții de plata unei dădace. Dacă au sănătatea necesară, ar putea conduce nepoții la scoală sau la grădiniță, economisind timpul părinților. Uneori, o simplă cină gătită nepoților poate face o bunică să se simtă fericită. Implicarea în activității productive duce la creșterea stimei de sine și astfel la creșterea nivelului stării de bine.
Chiar dacă multe dintre abilități scad la vârsta a III-a, există alte abilități care se dezvoltă. Persoanele vârstnice reușesc să își controleze mult mai bine reacțiile emoționale negative, ca frica, rușinea, mânia. Vârstnicii abordează într-un mod mai pozitiv anumite situații interpersonale dificile și sunt mai întelepți decât tinerii în cazul problemelor importante pentru viața lor. De asemenea, persoanele vârstinice au o sensibilitate socială mai mare.
Implicarea activă în diverse activități, voluntariat, învățare (utilizarea calculatorului, o limbă străină, etc.), exerciți fizice, dans, citit, ajută la menținerea abilităților cognitive și cresc satisfacța și starea de bine.
- Papalia, D. E., Wendkos Olds, S., Duskin Feldman, R. (2010). Dezvoltarea umană, Editura Trei, Iaşi.
- Poole, D., Warren, A., Nunez, N. (2007). The Story of Human Development, Prentice Hall.
- Carstensen, L. L., & Mikels, J. A. (2005). At the intersection of emotion and cognition: aging and the positivity effect, Current directions in psychological science, 14(3).
- https://www.pexels.com