Tulburarea de stres post-traumatic

      No Comments on Tulburarea de stres post-traumatic

   Mulți dintre noi vom experimenta un fel de traumă în timpul vieții. Uneori scăpăm fără efecte pe termen lung. Dar pentru milioane dintre noi, acele experiențe persistă, cauzând simptome precum flashback-uri, coșmaruri și gânduri negative care intervin în viața de zi cu zi. Acest fenomen, numit tulburare de stres post-traumatic sau PTSD, nu reprezintă decăderea unei persoane, ci este o dereglare tratabilă a unor mecanisme biologice care ne permit să facem față experiențelor periculoase. 

     Pentru a înțelege PTSD, trebuie în primul rând să înțelegem cum creierul procesează traumele, precum decesul unei persoane apropiate, violența domestică, rănile sau bolile, abuzul, violul, războiul, accidente auto și dezastre naturale. Aceste evenimente pot cauza sentimente de pericol și neputință, care activează sistemul de alarmă al creierului, cunoscut ca răspunsul „luptă-fugi-îngheață”. Când acest sistem se activează, sistemele hipotalamo-hipofizar și suprarenal cunoscute ca axa HPA, lucrează împreună pentru a trimite semnale către sistemul nervos parasimpatic. Aceasta este rețeaua care comunică cu glandele suprarenale și organele interne pentru a ajuta la reglarea funcțiilor ca ritmul cardiac, digestia și respirația. Aceste semnale pornesc o cascadă chimică care umple corpul cu diferiți hormoni de stres, cauzând schimbări fiziologice care pregătesc corpul să se apere. Ritmul nostru cardiac se mărește, respirația e accelerată, iar mușchii ni se încordează. 

      Chiar și după ce o criză se termină, nivelele mari de hormoni de stres pot dura zile întregi, contribuind la stări de nervozitate, coșmaruri și alte simptome. Pentru cei mai mulți oameni, aceste stări dispar în câteva zile până la două săptămâni, pe măsură ce nivelul de hormoni se stabilizează. Dar un procent mic din cei care experimentează o traumă au probleme persistente care uneori dispar temporar, ca să reapară luni mai târziu. Nu înțelegem pe deplin ce se întâmplă în creier, dar o teorie este că hormonul de stres, cortizolul, poate activa continuu răspunsul „luptă-fugi-îngheață”, reducând funcționarea creierului pe întreg și ducând la unele simptome negative. Aceste simptome se împart în patru categorii: gânduri intruzive, precum vise și flashback-uri. evitarea amintirilor traumei, gânduri și sentimente negative precum frică, furie, și vină, și simptome „reactive” precum irascibilitate și tulburări de somn. Nu toată lumea are aceste simptome, și nu toți le experimentează la același nivel și intensitate. Când problemele durează mai mult de o lună PTSD este adesea diagnosticat. Factori genetici, stresul copleșitor și mulți factori de risc precum existența bolilor mintale sau absența suportului emoțional, probabil joacă un rol în a determina cine va experimenta PTSD. Dar cauza fundamentală încă este un mister medical.  

          O provocare majoră în a face față la PTSD este sensibilitatea la elementele declanșatoare, stimuli fizici și emoționali pe care creierul îi asociază cu trauma inițială. Acestea pot fi senzații de zi cu zi care nu sunt inerent periculoase, dar determină reacții fizice și emoționale puternice. De exemplu, mirosul unui foc de tabără poate trezi amintirea de a fi prins într-o casă care arde. Pentru cineva cu PTSD, amintirea activează aceeași cascadă neurochimică precum evenimentul original. Asta provoacă aceleași sentimente de panică și neputință ca și cum ar experimenta trauma din nou. 

       Încercările de evitare a elementelor declanșatoare, care sunt uneori imprevizibile, poate duce la izolare. Aceasta îi poate face pe oameni să se simtă nevalidați ignorați sau neînțeleși, ca și cum s-a apăsat un buton de pauză în viața lor în timp ce în jurul lor, restul lumii își continuă viața. 

         Dar există opțiuni. Dacă crezi suferi de PTSD, primul pas este evaluarea făcută de un profesionist în sănătate mintală care te poate direcționa către resursele disponibile. Psihoterapia poate fi foarte eficientă pentru PTSD, ajutând pacienții să înțeleagă mai bine elementele declanșatoare. Iar anumite medicamente pot face simptomele mai ușor de gestionat, cum ar fi practicile de auto-îngrijire precum mindfulness, exercițiile regulate. 

     Dar dacă observi semne de PTSD la un prieten sau un membru de familie? Suportul social, acceptarea, și empatia sunt cheia către ajutor și recuperare. Spune-le că înțelegi prin ce trec și că nu îi învinuiești pentru reacțiile lor. Dacă sunt deschiși către asta, încurajează-i să caute evaluare și tratament. 

      PTSD a fost numit „rana ascunsă” pentru că nu are alte simptome fizice. Dar chiar dacă e o tulburare invizibilă, nu trebuie să fie una silențioasă. 

https://www.ted.com

https://pixabay.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *