Despre emoții.

        Emoțiile joacă un rol central în viața noastră, le simțim zilnic, cu intensități diferite în funcție de importanța evenimentelor și situațiilor pe care le întâmpinăm. Simțim mândrie când am atins un obiectiv, ne bucurăm când vedem o persoană dragă și vom fi triști când pierdem pe cineva apropiat.

           Emoția este o experiență / stare psihologică complexă ce implică:

– o experiență subiectivă care reflectă semnificația personală atribuită unui eveniment / situație / obiect / persoană;

– un răspuns fiziologic, adică diverse senzații corporale;

– un răspuns comportamental sau expresiv.

           Unul din pionierii cercetărilor din sfera emoțiilor, Paul Eckman (1972) sugerează că există șapte emoții de bază, universale în toate culturile. Inițial a susținut că există șase emoții de bază: bucurie, uimire, furie, teamă, tristețe, dezgust și ulterior în urma cercetărilor efectuate, a adăudat listei și disprețul. În 1999 a extins lista adăugând: jena, rușinea, entuziasmul, mândria, satisfacția și distracția.

       Robert Plutchik (1980) a introdus un alt sistem de clasificare a emoțiilor numit ”roata emoțiilor”. Acest model arată că, asemeni unui pictor care combină culorile primare pentru a obține diverse nuanțe, la fel diferite emoții pot fi combinate pentru a obține altele. Autorul a sugerat că există 8 dimensiuni emoționale primare: fericire vs. tristețe, furie vs. frică, încredere vs. dezgust, surpriză vs. anticipare, acestea putând fi combinate într-o varietate de moduri pentru a crea noi emoții.

           Pe lăngă teoriile lui Eckman și Plutchik, există multe alte teorii care clasifică și explică emoțiile din perspective psihologice, neurologice, cognitive, dar nu voi insista asupra lor. În continuare aș vrea să scriu despre cele trei componente ale emoțiilor:

  • Experiența subiectivă. Cu toate că unele emoții sunt considerate universale, experiența dată de o emoție este foarte subiectivă. Pot spune ”sunt furios”, dar furia mea poate varia de la o ușoară agitație, până la o furie orbitoare. În plus, nu trăim forme pure ale emoțiilor și putem avea emoții mixte în cazul unor situații sau evenimente de viață comune. De exemplu, când ne căsătorim sau avem copii, experimentăm o varietate de emoții, bucurie, teamă, anxietate sau entuziasm. Aceste emoții pot apărea simultan sau una după alta la diferite intervale de timp.
  • Răspunsul fiziologic. Pe lângă experiența subiectivă, emoțiile produc reacții fiziologice puternice. Sigur ai simțit cum inima ta bate puternic când ți-e frică sau că stomacul ți se strange de la anxietate. Multe dintre reacțiile fiziologice experimentate în timpul unei emoții, cum ar fi: respirația rapidă, palpitațiile, transpirația palmelor, sunt controlate de către sistemul nervos simpatic. Acesta controlează fluxul sanguin și digestia și este însărcinat cu controlul reacțiilor de luptă sau fugi. Atunci când se confruntă cu o amenințare, aceste răspunsuri pregătesc automat corpul pentru fugă în caz de pericol sau pentru confruntare.
  • Răspunsurile comportamentale – expresia reală a emoției. Zilnic, acasă, pe stradă, la magazin sau în autobuz, ne chinuim să interpretăm expresiile emoționale ale oamenilor din jurul nostru. Abilitatea noastră de a înțelege cu exactitate aceste expresii este legată de ceea ce numește ”inteligență emoțională”, iar aceste expresii joacă un rol major în limbajul corporal general. Cercetătorii consideră că multe expresii sunt universale, cum ar fi un zâmbet care indică fericire sau plăcere sau o încruntare care indică tristețe sau nemulțumire. Regulile culturale joacă, de asemenea, un rol important în modul în care exprimăm și interpretăm emoțiile.

            Emoțiile pot fi împărțite în trei categorii: pozitive (ex. bucuria), negative (ex. tristețe) și neutre (ex. uimirea). Emoțiile pozitive (bucurie, mândrie, compasiune, speranță, încredere, etc.) ajută la construirea și menținerea relațiilor interumane, dezvoltare personală, comportamente prosociale și influențează pozitiv calitatea vieții. Emoțiile negative ( tristețe, teamă, furie, ură, regret, rușine, vinovăție, etc.) focalizează atenția pe o anumită problemă și conduc către diverse comportamente sau gânduri obsesive, cum ar fi: evitare, ezitare, ruminație (gândirea obsesivă asupra unei experiențe), urlete, jigniri, îngrijorări.

          Emoțiile influențează o mare parte din lucrurile pe care le facem în viață și felul în care le facem. Fericirea din ochii copiilor noștri revitalizează angajamentul nostru pentru bunăstarea familiei, mânia de a fi neîndreptățiți ne mobilizează și ne îndreaptă spre răzbunare, pierderea unei ființe dragi ne poate conduce către depresie sau izolare, iar furia ne îngustează gândirea și ne expune la pericole, astfel putem spune că emoțiile influențează starea de sănătate fizică, psihică și calitatea vieții noastre.

  • Ekman, P. (1999). Basic emotions, in Dalgleish, T; Power, M, Handbook of Cognition and Emotion. Sussex, UK: John Wiley & Sons.
  • Hockenbury, D. H. & Hockenbury, S. E. (2007). Discovering psychology. New York: Worth Publishers.
  • Plutchik, R. (1980). Emotion: Theory, research, and experience: Vol. 1. Theories of emotion 1. New York: Academic Press. 
  • Images source https://pixabay.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *