Infidelitatea emoțională și sexuală

          În literatura de specialitate au apărut diverse dezbateri și cercetări despre tipurile de infidelitate emoțională și sexuală și reacțiile diferite ale femeilor și bărbaților în funcție de tipul de infidelitate. Un act sexual pe care îl are un partener, în afara relației romantice curente este considerat infidelitatea sexuală, iar infidelitatea emoțională apare când un partener dezvoltă emoții intense de atașament față de o altă persoană din afara relației de cuplu. Psihologii evoluționiști au argumentat că bărbații vor fi mai degrabă deranjați de infidelitatea sexuală a partenerei decât de infidelitatea emoțională. În schimb, femeile vor fi deranjate mai mult de infidelitatea emoțională a partenerului decât de cea sexuală.

            Unul din postulatele fundamentale ale psihologiei evoluționiste este că, femeile și bărbații s-au confruntat întotdeauna cu provocări diferite asociate cu reproducerea. Ori de câte ori, o femeie va naște un copil, ea este absolut sigură că genele ei se vor transmite copilului, astfel încât, din această perspectivă, infidelitatea sexuală a partenerului, este irelevantă. Dar, în schimb dacă partenerul ei devine atașat emoțional de o altă femeie, el s-ar putea decide să își aloce resursele pentru întreținerea acelei femei și eventual a copilului ei. Pierderea resurselor partenerului, i-ar reduce semnificativ șansa de supraviețuire și eventual șansa de reproducere a urmașilor ei. Din aceste motive, autorul sugerează că femeile sunt predispuse genetic să aibă motivația de a preveni ca partenerul de cuplu să se atașeze emoțional de o altă femeie.

Istoriile de viață ale oamenilor sunt uneori rezonabile, alteori imperfecte, dar pot fi predictori comportamentali. Infidelitatea sexuală are mai multe costuri pentru bărbați decât pentru femei deoarece paternitatea este incertă, dar maternitatea este sigură  Dacă partenera a fost infidelă sexual, partenerul ar putea investi în creșterea copilului altui bărbat, și astfel scade șansa ca el să își transmită genele mai departe. O altă teorie evoluționistă susține că femeile investesc mai mult în creșterea copiilor și în fiecare oportunitate de formare a unui cuplul (mating) decât o fac bărbații. Ambele sexe ar trebui să prefere implicarea într-o relație pe termen lung cu parteneri care vor investii mai multe resurse în viitorul copiilor lor, dar deoarece femeile investesc mai mult, miza este mai mare pentru ele. Femeile care și-au selectat partenerii, au avut un succes mai mare de reproducere, decât cele care au risipit aceste oportunității în mod neselectiv.

            Teoria social-cognitivă, susține că motivele care prezic gelozia și concentrarea pe oricare tip de infidelitate, nu ar reprezenta un mecanism adaptativ, contrazicând astfel teoriile evoluționiste. Teoria susține că bărbații nu se concentrează pe indiciile infidelității sexuale, deoarece ar fi prea târziu să intervină, iar infidelitatea s-ar fi produs deja. De asemenea susține că indiciile infidelității emoționale sau sexuale diferă foarte mult de la cultură la cultură. Ea argumentează, că gelozia poate fi indusă, când este amenințat oricare dintre aspectele importante ale unei relații romantice. Ori de câte ori un partener consideră că există un rival care îi amenință relația de cuplu, el percepe în felul său care comportamente sunt amenințătoare și individual hotărăște ce ar trebui să facă, deci interpretarea cognitivă a comportamentului amenințător este componenta principală care declanșează gelozia. De exemplu, dacă un individ își vede partenerul discutând cu un potențial rival, acesta evaluează cât de amenințător este rivalul și care este sensul interacțiunii lor. Dacă comportamentul partenerului poate fi interpretat ca flirt, atunci se activează arousalul geloziei. Conform acestei teorii, cultura și elementele cognitive specifice fiecărui individ sunt factori importanți ai geloziei. Teoria subliniază că percepțiile privind amenințările la adresa relației de cuplu, pot fi evaluate la fel de ambele sexe și astfel ar oferi un avantaj adaptativ. Deasemenea, susține că nu există diferențe între percepțiile femeilor și bărbaților cu privire la infidelitatea emoțională și sexuală.

                Alte studii susțin că bărbații și femeile percep diferit infidelitatea emoțională și sexuală, bazându-se pe stereotipurile comune despre atașamentul emoțional, sexual și infidelitate. Studiile argumentează că, dacă un bărbat află că partenera lui a întreținut sex extraconjugal, el va presupune că ea este îndrăgostită de acel bărbat, datorită stereotipurilor care susțin că femeile fac sex doar cu bărbați de care sunt atașate emoțional. Deci, dacă un bărbat, va fi întrebat ce tip de infidelitate îl deranjează mai tare, va răspunde logic că infidelitatea sexuală pentru că probabil implică ambele tipuri de infidelitate. De asemenea, au prezis că stereotipurile vor urma logica inversă în cazul femeilor, adică femeile cred că bărbații care dezvoltă atașamente emoționale față de o femeie, sigur vor întreține și raporturi sexuale cu aceasta. Deci, pentru femei infidelitatea emoțională este mai dureroasă, presupunându-se că aceasta include și infidelitatea sexuală. Într-o meta-analiză a studiilor despre răspunsul în funcție de gen la infidelitatea emoțională versus sexuală, se concluzionează că ambele sexe percep infidelitatea sexuală mai deranjantă și stresantă. O altă concluzie a studiului este că bărbații și femeile manifestă mai mult distres față de comportamentele partenerului, care ar putea afecta relația curentă, mai degrabă decât afectarea reproducerii pe termen lung. Astfel gelozia a fost gândită să evolueze în scopul de a ajuta persoanele să își mențină relațiile apropiate, într-un mediu ostil, în care ajutorul celorlalți este esențial pentru supraviețuire.

Carpenter, C.J. (2012). Meta-Analyses of Sex Differences in Responses to Sexual Versus Emotional Infidelity: Men and Women Are More Similar than Different, Psychology of Women Quarterly, 36(1), 25-37.

Hanko, K., Master, S. & Sabini, J. (2004). Some Evidence About Character and Mate Selection. Personality and Social Psychology Bulletin, 30: 732.