Cuvântul „bipolar” înseamnă două extreme. Pentru milioane de persoane afectate de tulburarea bipolară, viaţa se împarte în două realităţi diferite: euforie şi depresie. Deşi sunt mai multe tipuri de tulburare bipolară, vom vedea două exemple: tulburarea de tip 1, cu stări extreme de exaltare și depresive şi cea de tip 2, cu perioade mai scurte şi maai puţin extreme de exaltare, urmate de perioade lungi de depresie. Pentru cineva cu stări emoţionale oscilatorii, găsirea echilibrului necesar pentru o viaţă sănătoasă pare imposibilă.
Stările extreme de tip 1 sunt cunoscute ca episoade maniacale şi pot schimba starea cuiva de la irascibilitate la invincibilitate. Însă aceste episoade euforice depăşesc stările obişnuite de bucurie, cauzând simptome tulburătoare precum gânduri haotice, insomnie, vorbire rapidă, acţiuni impulsive şi comportament riscant. Fără tratament, aceste episoade devin mai frecvente, intense şi durează mai mult până se atenuează.
Faza depresivă a tulburării bipolare se manifestă în feluri diferite: stare de spirit negativă, interes scăzut pentru hobby-uri, schimbări de apetit, sentimente de neputinţă sau vinovăţie exagerată, prea mult sau prea puţin somn, agitaţie, lentoare sau gânduri persistente de sinucidere.
La nivel global, între 1-3% dintre adulţi prezintă o multitudine de simptome asociate tulburării bipolare. Majoritatea sunt membri funcţionali și activi ai societăţii, iar vieţile, alegerile şi relaţiile lor nu sunt definite de tulburare, dar pentru mulţi, consecinţele sunt grave. Tulburarea poate afecta performanţa educaţională şi profesională, relaţiile, securitatea financiară şi siguranţa personală.
Deci ce cauzează tulburarea bipolară? Cercetătorii cred că un factor-cheie e rețeaua cerebrală complexă. Creierul sănătos menţine conexiuni neuronale puternice datorită efortului continuu de se curăţa şi de a îndepărta conexiuni neuronale nefolosite sau defecte. Acest proces e important pentru că reţelele neuronale sunt precum o hartă a tot ceea ce facem. Folosind imagistica prin rezonanţă magnetică, cercetătorii au descoperit că abilitatea creierului de autocurăţare e distrusă la persoanele cu tulburare bipolară. Asta înseamnă că neuronii lor o iau razna şi creează o reţea imposibil de navigat. Ghidaţi de semnale neclare, persoanele cu tulburare bipolară prezintă gânduri şi comportamente anormale.
De asemenea, simptome psihotice precum vorbirea şi comportamentul dezorganizat, gânduri iluzorii, paranoia şi halucinaţii pot apărea în timpul fazelor extreme ale tulburării bipolare. Acest lucru se produce din cauza excesului de neurotransmițători numiţi dopamină.
În ciuda descoperirilor, nu putem atribui tulburării bipolare o singură cauză. Este, de fapt, o problemă complexă. De exemplu, amigdala cerebrală contribuie la gândire, la memoria de lungă durată şi la procesarea emoţională. În această zonă cerebrală, factori precum genetica şi trauma socială pot crea anormalităţi şi pot declanşa simptome ale tulburării bipolare.
Tulburarea tinde să se moştenească, chiar ştim că genetica are un rol major în acest sens. Însă nu înseamnă că există o singură genă bipolară. De fapt, probabilitatea de a dezvolta tulburarea bipolară e stimulată de interacţiunea dintre mai multe gene într-o formulă complicată pe care încă încercăm s-o înţelegem.
Cauzele sunt complexe, așa că diagnosticarea şi convieţuirea cu tulburarea bipolară sunt o provocare. Cu toate acestea, tulburarea e controlabilă. Medicamente precum cele pe bază de litiu ajută la gestionarea gândurilor şi a comportamentelor riscante, stabilizând stările de spirit.
Medicamente stabilizatoare de dispoziție reduc activitatea anormală din creier, întărind conexiunile neuronale viabile. Alte medicamente folosite frecvent includ antipsihoticele, care modifică efectele dopaminei şi terapia electroconvulsivă care se manifestă ca un spasm cerebral atent controlat şi se foloseşte uneori ca tratament de urgenţă.
Unii pacienţi bipolari resping tratamentul din frica de a nu li se estompa emoţiile şi distruge creativitatea. Însă psihiatria modernă încearcă să evite acest lucru. În prezent, doctorii oferă pacienților servicii individualizate pentru a le administra o combinaţie de tratamente şi terapii care le permite să trăiască la potenţialul maxim.
Pe lângă tratament, pacienții bipolari pot avea de câștigat chiar şi din schimbări mai simple. Acestea includ exerciţii regulate, obiceiuri de somn sănătoase, abstinenţa la droguri şi alcool, inclusiv acceptarea şi empatia din partea familiei şi a prietenilor.
Rețineți, tulburarea bipolară e o condiţie medicală, nu vina unei persoane sau a întregii identităţi şi poate fi controlată printr-o combinaţie de tratament medical care acţionează intern, prieteni şi familie care înlesnesc acceptarea şi înţelegerea din exterior şi persoane cu tulburare bipolară care găsesc puterea interioară de a-și restabili echilibrul în viaţă.
Romanian translation by Sebastiana Spataru.
Reviewed by Bianca-Ioanidia Mirea.ted.com